Repetentia - o solutie?

Citesc adesea stiri despre copiii care fac tot felul de traznai, care de care mai deocheate. Ma minunez aproape de fiecare data cand este vorba despre elevii care nu au reusit sa promoveze un anumit an scolar.

Mi se pare o mare anomalie sa lasi un elev repetent, in contextul in care statutul scolii actuale este tot mai subred. Principiul "cat oferi, atata primesti" ar trebui sa fie universal valabil, iar dascalii- sa cumpaneasca mult mai mult atunci cand doresc sa sanctioneze un elev in acest mod.

Am simtit uneori cum mi se face pielea de gaina vazand ca eu imi dau duhul explicand nu stiu ce, iar unii elevi socotesc in gand cat mai au de asteptat pana incepe serialul lor preferat sau cate niveluri dintr-un joc electronic trebuie sa mai parcurga. Da, e deprimant, e agasant, dar nu trebuie sa uitam cate metehne are invatamantul actual. Faptul ca il sanctionezi pe elev dandu-i o nota mica nu inseamna ca data viitoare nu se va gandi la aceleasi lucruri si, bonus, ca nu va da constant aprobator din cap, cat sa ti se para ca esti cel mai interesant dascal.

Eu vad sanctiunea ca un indemn spre indreptare. Repetentia, insa, e o extrema care conduce intr-o proportie uriasa la esec scolar. Eu nu am intalnit multi copii care, in urma repetentiei, sa se caiasca pentru absenteism sau pentru ca nu au iubit nu stiu ce disciplina si in anul urmator sa exceleze. Si ma gandesc la mine: de cate ori un prof de-al meu m-a incurajat, am incercat sa dau si mai mult, ba l-am simtit si prieten. In schimb, rebela de fel, toate sanctiunile marunte primite (si considerate de mine nejustificate sau prea dure) s-au reflectat adanc in atitudinea mea fata de el.

Mereu m-am intrebat cine se face responsabil pentru sinuciderile in randul copiilor, pentru plecarile hai-hui, pentru toate aceste comportamente deviante. Iar raspunsurile gen mass-media, parintii etc. imi par insuficiente, vagi si derizorii.

Si atunci, repetentia nu cumva adanceste o criza deja existenta?

Later edit

A trecut examenul, s-au afisat si rezultatele: 9.45 si-s prima din judetul meu. Bon, bon, lauri, chestii...... si?!!! In Iasi - nexam posturi, in apropiere nexam! Vorba lui Caragiale Eu cu cine votez?Eu cu cine votez?

Exasperarea de vară - titularizarea

Cred că an de an îmbătrânesc cu câte 5 ani...

Vara mi-am început-o, ca în vremurile comuniste, cu activitate muncitorească. După câteva zile absolut memorabile de supraveghere la bacalaureat, a venit şi rândul meu să trec iarăşi în bancă pentru încă un examen: titularizarea.

Examenul de titularizare îmi pune nervii pe bigudiuri. Şi nu, nu prin complexitatea subiectelor, că doar nu e mai dificil decât cele la care vroiam neapărat 10 în timpul facultăţii, ci prin sinuozitatea traseului pe care îl ai de parcurs până la examen. Aceasta însemnând:
1. pregătirea unui convoi de acte, care mai de care mai stupide, ce înseamnă BANI mulţi, frate!
2. statul la nişte cozi interminabile, asemeni oilor care aşteaptă să fie date în strungă, pentru depunerea dosarului; să nu uităm cât de frumos se ceartă unii şi ce acuze de bon ton se aduc în toate aceste ore interminabile!
3. revenirea la centru pentru a verifica data la care trebuie sa ajungi iarasi aici sa validezi dosarul;
4. validarea dosarului, dar nu înainte de a sta la cozi, că doar nu trebuie să lipsească aşa ceva din meniu;
5. examenul de titularizare - finally!!
6. mai vizitezi de câteva ori centrul de examen să vezi când se afişează rezultatele;
7. unii mai fac un drum şi pentru contestaţii: evident, la acelaşi centru;
8. repartizarea: o altă zi din viaţa ta pierdută efectiv.

Se presupune că o notă măricică şi un asemenea traseu parcurs cu conştiinciozitate rezolvă problema vieţii: postu`. Da` de unde!!!! E doar o aparenţă, indusă oarecum de mesaje gen "mii de posturi pentru nu ştiu ce catedră", "mii de candidaţi buluc, de parcă s-ar da miere".

Nu îmi amintesc dacă am luat sub 9 vreodată la acest concurs, pe care l-am dat de multişoare ori. Problema începe de aici încolo: şi??? la ce-ţi foloseşte???

Imi amintesc de versurile celebre: Vreau să emigrez/ în Americaaaaaaaaaaaaaa

Mi-e scârbă...

Au fost alegeri....mda....ce mai vor şi aştia....greaţă, greaţă, greaţă....

Dileme mari, nu glumă!

Intr-o patiserie, dorind să cer binecunoscutele prăjituri denumite "Emiliano". Stupefacţie mare atunci când mi-am dat seama că nu ştiu genul prăjiturii! :))

Pentru a primi un ecler, solicit...un ecler, pentru o îngheţată- redundant să mă repet, dar pentru emiliano....este un el? Mie personal nu-mi sună nici un emiliano, nici o emiliano! Cum o fi corect, chiar habar n-am!

Stând şi despicând firul în patru, mi-am dat seama că şi altora le-a cam sunat aiurea, de vreme ce am auzit vehiculată şi versiunea "emiliană".

Mihaela Rădulescu: pentru unii mumă, pentru alţii ciumă...

După o lună de zile în care nu am avut timp decât cel mult să deschid calculatorul şi să-mi verific mailul, iacătă că a venit şi vremea mea. Libertateee, vacanţăăăăă...youpyyy!!!

Astăzi de cu dimineaţă mi-am spus că e ziua în care mă voi simţi cucoană, că măcar o dată la nu ştiu cât timp merit şi eu asta:)) . M-am trezit de foarte dimineaţă şi mi-am început siesta: cafeluţa, presa pe lung şi pe lat.... Astăzi am avut timp (minunee!) şi de cancanuri. Pe lângă articolele mass-media citite buche cu buche, am avut timp să studiez şi comentariile cetitorilor.

M-a frapat. Mihaela Rădulescu. Articolele la adresa ei. Nu, nu, nu m-a şocat atitudinea ei libertină. E om, femeia :d! M-a dezgustat, însă, îngustimea altora care cârcotesc pe margine.

M-a enervat faptul că se discută atât de mult despre firea ei libertină, ajungându-se până la răstignirea ei. Nu ştiu de ce, dar muuulte din personalităţile lumii au avut "pete negre" cu nemiluita. Dacă Ştefan cel Mare era cam iubăreţ şi între două războaie mai învârtea minţele unei gâsculiţe înseamnă că nu a ajuns sfânt şi, mai mult, înseamnă că nu a fost un domnitor superok? Sau dacă Marin Preda (sper să nu mă înşel) a murit mort de beat, înecat în propria vomă înseamnă că nu a fost un mare scriitor ?

Din punctul meu de vedere, aceeaşi situaţie e şi cu madam Rădulescu. De vreme ce are (sau a avut) audienţă mare, înseamnă că o fi fiind ceva de capul ei. Pe mulţi i-am auzit spunând acum ceva vreme că e deşteaptă, frumoasă, pe mulţi i-am auzit spunând după evenimentul cu Dani Oţil că e o ratată. Oare s-o fi ştirbit deşteptăciunea peste noapte, oare i-au dispărut calităţile brusc şi instantaneu?

Personal, nu o urmăresc, nu o simpatizez şi nici nu o antipatizez, discut despre ea doar pentru că o cunoaştem cu toţii şi atât.

Doar mă gândesc că ar trebui să învăţăm să descoperim şi să apreciem calităţile unui om, şi mai puţin să fim mereu pregătiţi să vânăm defecte. Poate ar fi înspre binele psihicului nostru...mă gândesc!